Da, asa este, cu totii traim intr-o lume aflata intr-o miscare continua, intr-un secol nebun, secolul vitezei. Toate se intampla atat de repede iar noi avem foarte putin timp la dispozitie pentru a reactiona. Nu e de mirare ca in astfel de conditii ajungem sa alegem prost, sa luam decizii gresite, sa facem gesturi necugetate. Toti ne aflam intr-o stare permanenta de agitatie, facem lucrurile pe fuga, nu ne mai luam timpul necesar pentru a le face din pasiune, sa punem cu adevarat suflet. Ne grabim. Un raspuns pe care fie ca vrem fie ca nu vrem sa il acceptam, este adevarat. Intrebarea care se pune este “unde?”…inspre ce ne grabim? Sa ajungem mai repede acasa de la servici, sa terminam mai repede cu scoala pentru a ne intalni cu prietenii, sa mancam pe fuga pentru a nu rata meciul. Toata aceasta grabire generala inspre ce? Cu siguranta nu inspre ceea ce lui Dumnezeu i-ar place sa facem. Fugim sa prindem meciul, insa nu fugim spre biserica spre a ne ruga…Oare suntem cu adevarat fara pacat ? Sau doar ne complacem cu ideea ca: eh..ma rog dupa meci, ma rog maine.
In aceasta lume grabita, trebuie sa ne luam un time-out in care sa analizam ceea ce avem: prieteni, familie, scopuri indeplinite, sa vedem ce am reusit sa facem din tot ceea ce ne-am propus atunci cand eram copii, si daca ceea ce noi am ajuns este placut in fata lui Dumnezeu. Daca nu suntem multumiti de noi, ar trebui sa incercam sa ne schimbam prioritatile. Nu este imposibil sa ne putem opri, sa ne cunostem, iar apoi sa continuam alergarea, dar de data aceasta in directia in care la momentul opririi sa fim pe deplin multumiti de ceea ce am realizat.
