O lume grabita

Da, asa este, cu totii traim intr-o lume aflata intr-o miscare continua, intr-un secol nebun, secolul vitezei. Toate se intampla atat de repede iar noi avem foarte putin timp la dispozitie pentru a reactiona. Nu e de mirare ca in astfel de conditii ajungem sa alegem prost, sa luam decizii gresite, sa facem gesturi necugetate. Toti ne aflam intr-o stare permanenta de agitatie, facem lucrurile pe fuga, nu ne mai luam timpul necesar pentru a le face din pasiune, sa punem cu adevarat suflet. Ne grabim. Un raspuns pe care fie ca vrem fie ca nu vrem sa il acceptam, este adevarat. Intrebarea care se pune este “unde?”…inspre ce ne grabim? Sa ajungem mai repede acasa de la servici, sa terminam mai repede cu scoala pentru a ne intalni cu prietenii, sa mancam pe fuga pentru a nu rata meciul. Toata aceasta grabire generala inspre ce? Cu siguranta nu inspre ceea ce lui Dumnezeu i-ar place sa facem. Fugim sa prindem meciul, insa nu fugim spre biserica spre a ne ruga…Oare suntem cu adevarat fara pacat ? Sau doar ne complacem cu ideea ca: eh..ma rog dupa meci, ma rog maine.

In aceasta lume grabita, trebuie sa ne luam un time-out in care sa analizam ceea ce avem: prieteni, familie, scopuri indeplinite, sa vedem ce am reusit sa facem din tot ceea ce ne-am propus atunci cand eram copii, si daca ceea ce noi am ajuns este placut in fata lui Dumnezeu. Daca nu suntem multumiti de noi, ar trebui sa incercam sa ne schimbam prioritatile. Nu este imposibil sa ne putem opri, sa ne cunostem, iar apoi sa continuam alergarea, dar de data aceasta in directia in care la momentul opririi sa fim pe deplin multumiti de ceea ce am realizat.

…pentru inceput

Dupa cum bine stim, toate sentimentele noastre, bune sau rele au la baza un element comun: omul. El este cel care isi descopera sentimente fata de ceilalti prin gesturi, vorbe si fapte, iar la randul sau le primeste, prin aceleasi moduri. Ideal ar fi ca aceste sentimente sa fie unele pozitive, venite din suflet si sa aiba doar intentii bune. Din pacate insa, lumea in care traim a uitat de aceste sentimente, toti lupta pentru un singur lucru: propria persoana si dupa vorba lui Catavencu, “scopul scuza mijloacele”. Atat de mult au fost atrasi oamenii in aceasta competitie individuala incat au inceput sa uite de prieteni si de acele persoane care la un moment dat s-au abandonat pe ei, pentru a-i ajuta. Isi complica viata pe zi ce trece, cu “lucruri ce trebuie facute” insa nu isi dau seama ca aceste lucruri sunt de cele mai multe ori lipsite de insemnatate. Incep sa isi abandoneze principile, incep sa traiasca din ce in ce mai mult in compania prietenilor falsi, care le ofera un statut social, o pozitie importanta in anumite grupuri, insa nu realizeaza ca atunci cand banii si pozitia ies din scena, doar cuvintele si intentile bune te pot ridica. Insa ….ai uitat de de cei capabili de a te face sa te simti bine, alte lucruri au intervenit, alte persoane ti-au captat atentia si incet incet te-ai indeparat de ceea ce cu greu mai gasesti azi: un prieten adevarat.

Primele impresii…

Dupa cum si titlul sugereaza pe aceasta pagina veti gasi gandurile si sentimentele unui strain dornic de a se descarca, dornic de a impartasi cu ceilalti impresii, pareri si idei.   Este cu un pas inaintea clasicului jurnalul din simplul motiv ca oamenii care citesc aceste randuri pot asterne la randul lor o bucatica din sufletul lor.

De la inceput trebuie precizat ca in afara de ganduri si sentimente nu vei afla nimic despre mine. Nu intreba de ce, si nu incerca sa afli. Este mai bine sa existe aceasta granita. In articolele viitoare vei intelege mai bine aceste lucruri si aceasta decizie a mea.